Plângerea prealabilă - Plângerea prealabilă -
Art. 295. - Jurisprudență, Reviste (5), Doctrină (4)

(1) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Jurisprudență, Reviste (2)

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

(2) Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii. Jurisprudență

(3) Dispozițiile art. 289 alin. (1) - (6) și (8) se aplică în mod corespunzător. Jurisprudență, Reviste (2)

Acesta este un fragment din Codul de Procedură Penală din 2010. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Doctrină:
Noul Cod de procedură penală. Note. Corelații. Explicații, ediția 1
    Plângerea prealabilă constituie manifestarea de voință realizată pe plan procesual penal sub forma unui act procesual prin care persoana vătămată solicită tragerea la răspundere penală a celui care a comis infracțiunea (A. Crișu, Drept procesual penal, Ed. Hamangiu, București, 2011, p. 416). 
    Apreciem că și în noua reglementare, plângerea penală prealabilă își păstrează natura sa juridică mixtă. Astfel, plângerea prealabilă se înfățișează atât ca ocondiție de pedepsibilitate, cât și ca ocondiție de procedibilitate (I. Neagu, Drept procesual penal. Tratat, Ed. Global Lex, București, 2002, p. 568). Astfel, pe planul dreptului penal, lipsa plângerii prealabile este considerată ocauză care înlătură răspunderea penală (art. 157 noul C. pen.), iar pe planul dreptului procesual penal, lipsa plângerii prealabile este reglementată ca ocauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale [art. 16 alin. (1) lit. f) noul C. proc. pen.]. [ Mai mult... ] 

Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ediția 2
    Codul de procedură penală tratează plângerea prealabilă ca o modalitate specială de sesizare, în capitolul referitor la sesizarea organelor de urmărire penală, nu ca o procedură distinctă, ca în vechiul Cod, însă reglementarea este, în esență, similară celei anterioare. 
    Plângerea prealabilă reprezintă o condiție de procedibilitate și pedepsibilitate, astfel încât trebuie să conțină manifestarea expresă de voință a persoanei vătămate de a obține tragerea la răspundere penală a autorului faptei și nu poate fi formulată de substituiții procesuali. [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a
§1. Preliminarii 

    Așa cum am mai arătat, titularul dreptului de a trage la răspundere penală, de a pedepsi este întotdeauna statul. Acest drept se realizează prin intermediul acțiunii penale, al cărei obiect constă în aducerea raportului juridic penal de conflict în fața organelor judiciare care acționează în numele statului, ca reprezentant al acestuia. 
    În virtutea principiului obligativității punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale, consacrat în art. 7 alin. (1) C. proc. pen., procurorul este obligat să pună în mișcare și să exercite acțiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârșirea unei infracțiuni și nu există vreo cauză legală de împiedicare a acesteia. Prin instituirea acestei forme a principiului oficialității, limitată doar la procuror, legiuitorul a dorit să atribuie instanței de judecată un rol pasiv în procesul penal, similar celui pe care îl are în sistemele adversiale. Această viziune s-a dorit a fi una unitară, având în vedere eliminarea principiului rolului activ al instanței de judecată, care a fost menținut în art. 5 alin. (2) C. proc. pen.(810) tot doar pentru procuror. Este o viziune specifică sistemelor procesuale adversiale, unde judecătorul nu are obligația de a afla adevărul real în proces, ci trebuie doar să asigure caracterul echitabil al confruntării dintre acuzare și apărare și să pronunțe hotărârea doar pe baza probelor administrate în fața sa de aceștia(811). [ Mai mult... ] 

Codul de procedură penală comentat ediția a 3-a, revizuită și adăugită
   13. Regim juridic. Plângerea prealabilă este actul procesual prin care persoana vătămată printr-o infracțiune își manifestă voința de a fi tras la răspundere penală făptuitorul, act fără de care nu poate interveni aplicarea legii penale și, ca urmare, nu poate începe și nici continua urmărirea penală(135). 
    Această modalitate specială de sesizare a organelor de urmărire penală poate fi privită ca o dublă manifestare de voință a persoanei vătămate: în primul rând, ca o încunoștințare a organelor judiciare, iar, în al doilea rând, ca o expresie a voinței acesteia ca infracțiunea comisă să fie urmărită și judecată(136). [ Mai mult... ]